Ctitorită în secolul al XVII-lea de către voievodul Gheorghe Duca, Mănăstirea Cetățuia se află pe dealul cu același nume din sudul Iașului, de unde se poate observa o superbă panoramă asupra orașului. Mănăstirea poate fi recunoscută după turnul înalt care o străjuiește și prin zidul înalt de piatră. Rolul mînăîstirii a fost, de la început, acela de a oferi domnului și boierilor din sfatul domnesc refugiu fortificat din calea invadatorilor. Mănăstirea a avut și un important rol cultural, găzduind o tiparniță cu litere grecești adusă de la Veneția. Secolul al XIX-lea a găsit mănăstirea în ruină, aceasta pierzându-și rolul de refugiu pentru persoanele importante ale epocii.

Biserica Mănăstirii Cetățuia poartă hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Ea este amplasată în mijlocul ansamblului mănăstiresc. Construcția este realizată în plan triconc, cu absidele semicirculare în interior și poligonale la exterior. Edificiul este înconjurat de un brâu torsadă format din două rânduri de ocnițe inegale ca dimensiune. O influență majoră asupra construcției a avut-o stilul gotic, observabil prin prezența ferestrelor în ogivă și a contraforților de la exterior. Boltirea bisericii se face cu două turle octogonale ce încalecă pronaosul și naosul. Prima este construită pe o bază pătrată și a doua pe o bază stelată.

În pronaosul bisericii, se odihnesc Gheorghe Duca și fiica sa, Maria. Mai există două cripte. Una dintre ele fusese pregătită pentru Doamna Anastasia, soția voievodului, însă a rămas goală. Cealaltă criptă îi adăpostește pe fratele dommnului, Saul, și pe fiul său, Ioniță. Necropola domnească este înconjurată de un set de ziduri de incintă, înalte de șapte metri și groase de 1,4 m. Fiecare colț este prevăzut cu o turelă de flancare, dintre care au supraviețuit numai două. Mijlocul laturii de nord este întrerupt de un impunător bastion de apărare. În partea de sud se află turnul clopotniță, cu rol de intrare în mănăstire. El nu are metereze, ci doar găuri rotunde de ochire, pentru tragerea cu pușca. Aici se găsesc stema moldovei și pisania în slavonă, ce datează mănăstirea la 10 iulie 1670.

Dedicat eroilor căzuți în Primul Război Mondial, acest mausoleu este unul dintre cele mai puțin cunoscute monumente ale orașului Iași. A fost construit între 1928 și 1930 din beton armat, pe marginea șoselei care leagă Miroslava de cartierul Nicolina, în apropiere de mănăstireaa Galata. Hotărârea de a ridica acest monument a fost luată în 1928 și planul cuprindea înhumarea a 6.000 de soldați din comunele județului Iași într-un cimitir cu osuar și obelisc. Planurile obeliscului au fost realizată de Henri Coandă.

Construcția, cu un cub cu latura de 20 de metri la bază, este impresionantă. Ea este vizibilă și din anumimte puncte din oraș. Ea este înconjurată de un cimitir marcat prin șase cruci mari și 600 de cruci mici, unde se odihnesc eroii cadre militare căzuți în Primul Război Mondial. Din ansamblu face parte și cantonul paznicului, unde locuia personalul responsabil cu paza monumentului.

Ansamblul s-a aflat în grija Societății ”Cultul Eroilor” până la instaurarea regimului comunist. A urmat o perioadă de paragină, însă terenul a fost protejat și ranforsat în perioada 1981 – 1983, ceea ce a salvat Mausoleul de la o distrugere lentă și sigură. După Revoluție, când a fost reînființată Societatea ”Cultul Eroilor”, s-a constatat dispariția unei mari părți dintre cruci, a buteliilor care întrețineau Flacăra Eternă și a gardului. Drept urmare, starea în care se află astăzi monumentul nu este foarte bună, iar terenul pe care este situat este disputat în Tribunal. Edificiul central, însă, rămâne în picioare și încă mai atrage numeroși turiști și urmași ai eroilor Primului Război Mondial.

Ştiai că Bojdeuca lui Ion Creangă este prima casă memorială din România?

Situată în cartierul Țicău din Iași, în această căsuţă a locuit între anii 1872 și 1889 binecunoscutul povestitor Ion Creangă. Pe aici s-a mai perindat și Mihai Eminescu, un bun prieten al lui Creangă. Căsuța, având două camere dispuse de o parte și de alta a unui antreu, a devenit muzeu memorial la 15 aprilie 1918, restaurări având loc în anii 1942 și 1985.

Desprinsă parcă din poveştile povestitorului, dar foarte simplă, casa păstrează şi acum atmosfera boemă a timpurilor de odinioară, în care aici a locuit, în ultimii 17 ani de viaţă, Ion Creangă, scriitorul pentru „copii între 7 şi 90 de ani”, un clasic al literaturii române remarcat prin măiestria basmelor şi poveştilor sale.

„În bojdeuca unde locuiesc eu, dorm afară şi pe vremea asta, în 18 spre 19 septembrie. De aveţi răbdare, că bunătate întotdeauna aţi avut, veţi întreba poate, unde-i bojdeuca mea? Vă voi răspunde respectuos: în mahalaua Ţicău, ce-i mai zic şi Valea plângerei, strada Ţicăul de sus, no. 4 (dacă se mai poate numi stradă o hudicioară dosnică, plină de noroiu păn’ la genunchi, când sunt ploi mari şi îndelungate, zise şi putrede, şi la secetă geme colbul pe dânsa). Iar bojdeuca de căsuţă în care locuiesc eu de vreo 18 ani e de vălătuci şi povârnită spre cădere pe zi ce merge, de n-ar fi rezămată în vreo 24 de furci de stejar şi acelea putrede. Iarna dorm într-o odăiţă toată hrentuită, iar vara într-un cerdăcel din dos, începând de pe la maiu şi sfârşind pe la octomvrie, când este vremea bună cum îi acum. Aşa m-am deprins. Răposatul Conta şi Lambrior ştiau căsuţa mea. Pompiliu, d-l. Nica şi mai ales bietul Eminescu, de asemenea”.

(Scrisoare a lui Ion Creangă către Titu Maiorescu, din 19 septembrie 1887)

Tot aici vizitatorii au ocazia să admire şi câteva din obiectele care i-au aparţinut marelui nostru scriitor, cel mai iscusit, cunoscut şi admirat povestitor pe care l-a dat acest neam.

Amplasată în apropierea Hotelului Moldova, Palatului Culturii și Bisericii Sf. Nicolae Domnesc, Casa Dosoftei, cunoscută și sub numele de ”Casa cu Arcade”, este unul dintre cele mai frumoase monumente arhitectonice ale Iașului, fuund și subiectul unor dezbateri aprinse între istorici. Data exactă a construcției sale nu este cunoscută. Ea făcea parte din zidurile bisericii Sf. Nicolae Domnesc, ctitorie a lui Ștefal cel Mare, astfel că primele teorii cu privire la data de construcție a casei o plasau în timpul domniei acestui voievod. O analiză arhitectonică ulterioară, realizată de Orest Tafrali, a plasat construcția edificiului ceva mai târziu, în vremea lui Alexandru Lăpușneanu. Alți cercetători au considerat că imobilul datează din timpul mitropolitului Dosoftei, servind drept reședință pentru acesta, dar și drept sediu al tiparniței sale. De aici se trage și numele de ”Casa Dosoftei”.  Totuși, disputa nu s-a încheiat aici. În anii ’60 ai secolului trecut, s-au efectuat cercetări arheologice sub casă. Acestea au scos la iveală existența unui cimitir de secol XVII. Acest detaliu mută data probabilă a construcției Casei Dosoftei undeva la nivelul secolului al XVIII-lea.

Ultimele cercetări arată faptul că, de fapt, această casă nu a servit drept reședință pentru mitropoliții Moldovei, ci a aparținut unui negustor necunoscut nouă. Argumentele istoricilor care susțin această ipoteză se referă la arhitectura clădirii. Ea are două camere în spate, cu ferestre mici și pătrate, al căror rol nu putea fi decât acela de depozitare, și două încăperi în față, mai bine luminate, servind drept locuință și prăvălie. Pridvorul cu arcade avea rolul de a adăposti marfa expusă spre vânzare. Dacă această ipoteză este adevărată, Casa Dosoftei este ultima dugheană negustorească ce supraviețuiește din vechea mahala Sfânta Vineri. Ea este similară arhitectonică altor clădiri cu destinație similară din Turcia, semn că negustorul cu pricina era, cel mai probabil, otoman.

Indiferent de perioada din care datează cu adevărat, Casa Dosoftei este o bijuterie arhitectonică a vechii arhitecturi ieșene. Faptul că a supraviețuit bombardamentelor din cele două Războaie Mondiale este un adevărat miracol, datorat poate și faptului că materialul de construcție folosit este piatra. Casa Dosoftei găzduiește, astăzi, secția de literatură veche a Muzeului Literaturii Române din Iași. Aici putem vedea documente și tipărituri medievale și premoderne, de o deosebită valoare istorică și culturală. De asemenea, în Casa Dosoftei poate fi văzută și o tiparniță de secol XVII, păstrată într-o stare deosebit de bună.

Mănăstirea Golia este amplasată în Târgul Cucu, una dintre cele mai circulate zone din oraș. Actualul edificiu, ctitorit de Vasile Lupu în 1650, a fost ridicat pe ruinele unei biserici cu o sută de ani mai veche, despre care nu se știe decât că a fost ctitoria boierului Ioan Golâi, de unde și numele pe care-l poartă. Atracțiile ansamblului arhitectonic sunt frumoasa biserică edificată într-un stil unic pentru zona Moldovei, zidurile impunătoare, fortificate și turnul care oferă turiștilor o priveliște superbă asupra orașului. Recent renovată, ea este un monument de arhitectură care merită vizitat de oricine.

Biserica mănăstirii, situată în centrul ansamblului, este unică prin îmbinarea de stiluri, predominând barocul și bizantinul. Trebuie să luăm aminte la faptul că, la vremea ridicării monumentalului lăcaș de cult, barocul era un stil tânăr, în plin avânt în vestul Europei. Un alt element unic îl constituie cele șapte turle ale bisericii, toate diferite între ele. Acest lucru îi face pe istoricii de artă să considere că au fost construite în epoci diferite și influențate de multiplele restaurări suferite de biserică de-a lungul timpului. Înălțimea edificiului este de 30 de metri, lungimea de 30 metri și lățimea de 13 metri, Golia fiind una dintre cele mai mari biserici de mănăstire din Moldova.

Zidurile sunt înalte de 9 metri și groase de un metru, fiind prevăzute cu bastioane în cele patru colțuri și un impunător turn clopotniță, înalt de 29 de metri, refăcut la 1900. Zidurile au, la interior, o centură de sprijin folosită în trecut pentru patrulare, semn că Golia avea o însemnătate militară sporită. Ea servea drept adăpost, în caz de primeșdie, pentru locuitorii vechiului Iași, dar și ca bastion de apărare în cazul unei invazii, datorită poziției sale ce permite o bună acoperire vizuală a zonei înconjurătoare.

Iașiul este unul dintre cele mai frumoase orașe din România, cu o istorie bogată și un patrimoniu cultural diversificat. Monumentele istorice îmbogățesc arhitectura clădirilor și frumusețea bulevardelor, străduțele adiacente respiră istorie și te poartă înapoi în timp, iar parcurile luxuriante te îndeamnă la lungi promenade. Dincolo de aerul cultural pe care îl inspiră la orice pas, Iașiul este un oraș dinamic care poate satisface așteptările și celui mai pretențios turist.

Oferta turistică este variantă și acoperă o gamă largă de interese. De la muzee la clădiri istorice și lăcașe de cult, Iașiul oferă turiștilor săi multiple opțiuni de petrecere a timpului. Iar când vine vorba de cel mai reprezentativ simbol al orașului, Palatul Culturii intră, indiscutabil, în discuție. Această clădire, operă a arhitectului I.D. Berindei, a fost construită timp de două decenii,  între 1906 și 1925 și a impresionat încă de la început prin dimensiunile sale.  În perioada 2008-2016, Palatul a fost închis pentru restaurare și și-a recăpătat din nou strălucirea. În prezent, este sediul Complexului Muzeal Național „Moldova”, ce cuprinde Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul Etnografic al Moldovei , Muzeul de Artă, Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu”  , precum și Centrul de Conservare-Restaurare a Patrimoniului Cultural.

Aproape de Palatul Culturii, pe Bulevardul Ștefan cel Mare, se află unele dintre cele mai importante lăcașe de cult din Iași: Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, precum și biserica „Sfinții Trei Ierarhi”, construită între anii 1637-1639, în perioada domnitorului Vasile Lupu. De aici, îți poți continua turul, vizitând Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, o bijuterie arhitectonică. Teatrul s-a clasat pe locul doi într-un top al celor mai frumoase teatre din lume, realizat de BBC.

Mai departe, mergem spre Piața Unirii și strada Lăpușneanu spre Copou, acolo unde găsim Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Biblioteca Central universitară și Parcul Copou, locul în care se află celebrul tei a lui Eminescu, vechi de peste 150 de ani. Tot aici găsești Muzeul „Mihai Eminescu”, precum și Monumentul Legilor Constituţionale, cel mai vechi monument istoric din România, cunoscut și sub numele de Obeliscul cu lei, iar mai sus, Grădina Botanică „Anastasie Fătu”, o adevărată oază de verdeață.

Vizitează Iașiul și alege cazare aproape de principalele zone ale orașului. Descoperă apartamentele în regim hotelier Iassium Residence și Metropolitan Luxury Suites, ce îți oferă posibilitatea de a te caza în apropierea numeroaselor puncte de interes ale Iașiului, la un preț atractiv.

Fostă capitală a Moldovei și, de la 1859, a Principatelor Unite, alături de București, Iașul a fost întotdeauna un oraș important pentru cultura și societatea românească. Domnii moldoveni au fost interesați să transforme orașul într-un centru al culturii și spiritualității, ceea ce au și reușit. Astfel, Iașul se poate mândri cu prima universitate modernă din țară. Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” a fost fondată în anul 1860 de către domnitorul cu același nume, continuând tradiția academică începută încă din vremea lui Vasile Lupu. Ea a fost și este una dintre cele mai performante instituții de învățământ superior din țară, constituindu-se într-un centru important de cercetare și educație. Aici au absolvit importante personalități ale culturii românești, printre care-i amintim pe Grigore T. Popa sau marele istoric A. D. Xenopol.

Teatrul Național ”Vasile Alexandri” este la fel de remarcabil, fiind primul teatru național românesc, inaugurat la 1 decembrie 1896. Evenimentul a coincis și cu inaugurarea uzinei electrice a teatrului, care a marcat începutul iluminatului electric la Iași. Aici a avut loc prima reprezentație teatrală în limba română, chiar în anul inaugurării. Până atunci, centrul artei teatrale ieșene era reprezentat de teatrul evreiesc (primul de acest gen din România), unde spectacolele se vorbeau în idiș.

Tot la Iași se află și primul monument românesc, închinat Regulamentelor Organice (1832). Amplasat în 1834 în Parcul Copou, acesta este mai cunoscut astăzi sub numele de ”obeliscul cu lei”. A fost proiectat de Gheorghe Asachi și realizat de către arhitecții Johan Freywald și Mihail Singurov. El reprezintă un semn de mulțumire adresat de Moldova către Rusia și Imperiul Otoman pentru garantarea autonomiei Moldovei și elaborarea Regulamentelor Organice. Cu o înălțime de 13 metri, rămâne cel mai impunător edificiu din Grădina Copou.

Cultura ieșeană a reușit să se consolideze și să se mențină la nivel înalt de-a lungul întregii istorii a orașului, Iașul fiind și astăzi un centru important pentru cercetători și personalități academice. Fiind al doilea centru universitar al țării, Iașul vibrează de viață studențească și oferă nenumărate ocazii de a învăța și de a participa la diverse evenimente.

Una dintre clădirile Iassium Residence este situată în cartierul ieșean cu cea mai încărcată istorie: Copoul. Flancat de case – monument, bulevardul Carol I este una dintre cele mai vechi străzi ale orașului, fiind preferat de boierii care au abandonat viața pe moșie în favoarea traiului cosmopolit, urban. Dealul pe coasta căruia urcă bulevardul și-a luat numele, spune legenda, de la o anecdotă istorică avându-l în centru pe domnul Moldovei Vasile Lupu. Acesta, aflat la vânătoare prin pe acest deal, și-a pierdut copoiul prin pădure, ajungând a numi locul în cinstea credinciosului animal. După ce s-a extins orașul și a cuprins și Copoul, bulevardul principal a căpătat numele de ”Podul Verde” (pod fiind vechea denumire pentru stradă), datorită abundenței de copaci, care poate fi observată și astăzi.

Marii boieri ai începutului de secol XIX și-au construit, rând pe rând, palate impunătoare de-a lungul Podului Verde. Multe dintre acestea există și astăzi, în ele funcționând Palatul Copiilor, restaurantul Casa Universitarilor sau Facultatea de Istorie din cadrul Universității ”Alexandru Ioan Cuza”. Mai sus de Universitate, a fost amenajat, încă din 1830, faimosul Parc Copou, o adevărată oază de răcoare, umbră și verdeață în peisajul urban. Aici, pe lângă o plimbare plăcută, se pot vizita Casa Mihai Ursachi, gazdă pentru numeroase expoziții periodice și spectacole de teatru și film, sau Teiul lui Eminescu, loc preferat de promenadă al marelui poet.

În afara acestor locuri cu încărcătură istorică și sentimentală, Copoul are ce să le ofere și celor aflați în căutarea distracției. De sus și până jos, sau, cum spun localnicii, din deal și până-n vale, și de o parte și de cealaltă a Bulevardului, se găsesc baruri, restaurante și cluburi pentru toate gusturile și pentru toate buzunarele. Studențimea care populează din plin acest cartier ieșean a atras antreprenori dornici să ofere distracție și destindere, astfel că nu vei duce lipsă de localuri pe care să le vizitezi, rând pe rând. Copoul este, în cea mai mare parte a anului, o zonă boemă și animată, în care cu siguranță vei putea găsi ceva de văzut sau de făcut.

Situată în centrul orașului Iași, pe Bulevardul Ștefan cel Mare (fosta Ulița Mare), ctitoria de la 1639 a voievodului Vasile Lupu este una dintre cele mai frumoase bijuterii arhitectonice din Iași, faimoasă pentru bogata ornamentație exterioară ce reprezintă motive geometrice sculptate în piatră, având influențe românești, armenești, georgiene, grecești etc.

Din punct de vedere arhitectonic, biserica Trei Ierarhi se încadrează în stilul epocii, fiind construită în plan triconc, cu două turle (pe naos și pronaos). Boltirea se realizează prin sistemul moldovenesc de arcade suprapuse. Contraforții edificiului și ferestrele cu arcade în acoladă aduc aminte de stilul gotic transilvan. Elementele structive și decorative interioare au influențe rusești și persane. Acest amestec armonios de elemente diverse denotă ideile ctitorului Vasile Lupu, privitoare la unitatea Bisericii Ortodoxe.

Biserica a fost gândită ca necropolă domnească, după modelul bizantin urmat de voievodul Vasile Lupu. În 1641, lăcașul de cult a primit moaștele Cuvioasei Parascheva, trimise de patriarhia de la Constantinopol în semn de recunoștință pentru ajutorul oferit de către domnul moldav instituției. Moaștele au fost păstrate în Biserica Trei Ierarhi până la mutarea lor în Catedrala Mitropolitană, la 23 aprilie 1887. În gropnița bisericii se odihnesc ctitorul Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir și domnitorul Unirii, Alexandru Ioan Cuza.

Edificiul a găzduit și importante instituții culturale de-a lungul timpului. Academia Vasiliană, întemeiată de însuși ctitorul său, a contribuit la dezvoltarea culturii în Iași și în Moldova în general. Aici a funcționat și o tipografie care a realizat prima lucrare tipărită din Moldova, Cazania lui Varlaam. Astăzi, Biserica Sf. Trei Ierarhi este un important obiectiv turistic, datorită frumoasei ornamentații exterioare, dar și datorită statutului de necropolă domnească. Recent renovată, ea reprezintă un punct de atracție pentru turiști din țară și de peste hotare, fiind unul dintre cele mai apreciate monumente ale arhitecturii moldovenești.

Palatul Culturii din Iași este o clădire emblematică, construită, în perioada 1906 - 1925, în perimetrul fostei Curți Domnești medievale moldovenești, pe locul fostului Palat Domnesc. Clădirea este înscrisă în Lista monumentelor istorice, iar din ansamblu mai fac parte și ruinele curții.

Edificiul a servit inițial drept Palat Administrativ și de Justiție. În anul 1955, destinația clădirii este schimbată într-una culturală, devenind gazda unor importante instituții culturale din Iași.

Astăzi, Palatul Culturii este sediul Complexului Muzeal Național „Moldova”, ce cuprinde Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul de Artă, Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu”, precum și Centrul de Conservare-Restaurare a Patrimoniului Cultural. Până la începerea lucrărilor de renovare, în aripa de nord-est a palatului se afla sediul Bibliotecii Județene „Gheorghe Asachi”.