Casa Memorială „Otilia Cazimir”

Casa Memorială „Otilia Cazimir” este un muzeu municipal din Iași, secție a Muzeului Literaturii Române din Iași, și este amplasat în strada Otilia Cazimir, numărul 4.

Clădirea, construită înainte de 1860, în care a locuit poeta Otilia Cazimir (1894 - 1967) între 1908 – 1967, a fost restaurată între anii 1970 - 1972 și în 1977, după cutremur. Casa fusese cumpărată de părinții poetei când avea 4 ani, ea locuind aici până la sfârșitul vieții. În muzeu sunt expuse icoane din secolul al XVIII-lea cu ferecături de argint, fotografii inedite, cărți cu autograf, manuscrise, scoarțe moldovenești, mobilier și obiecte personale ale poetei.

Obiectele sunt expuse în două camere și un hol, redând mediul în care a trăit și a creat cunoscuta scriitoare. Portrete ale sale sau peisaje din zona Bucșinescu, realizate de pictori din școala ieșeană, precum Victor Mihăilescu-Craiu, Nicolae Constantin ș.a. dau măsura prețuirii de care se bucura Otilia Cazimir în rândul artiștilor plastici.

Versurile gravate pe o placă de marmură albă, montată pe un perete exterior al clădirii, transmit mesajul poetei Otilia Cazimir, care a admirat permanent lumea cu ochii unui copil sensibil, fascinat de natură:

„Unde mi-e inima, florilor

Dăruită-i de mult, tuturor

Când o fi să mă duc, să mă duc,

Pentru voi am să-ntârzii din mers,

Să mai rup, să mai fur, să v-aduc

Câte-un gând, câte-un vis, câte-un vers”

În clădirea construită în secolul al XIX-lea, care a devenit, din 1949, primul sediu al filialei Societății Scriitorilor Români, s-a deschis, în anul 1972, casa memorială „Otilia Cazimir”, compusă dintr-un hol și două camere. Sunt expuse edițiile princeps ale operelor originale ale scriitoarei („Versuri”, „Scrieri în proză”, „Baba Iarna intră-n sat”, „Jucării”, „Prietenii mei scriitori”), alături de carnetul de membru al Uniunii Scriitorilor (1949). Otilia Cazimir a tradus din literatura engleză, franceză și rusă, iar in perioada 1937 - 1947 a fost director al Inspecției Teatrelor din Moldova.