Biserica Sf. Nicolae Domnesc
Biserica Sf. Nicolae Domnesc este o ctitorie a lui Ștefan cel Mare, realizată de acesta în perioada 1491 – 1492 și refăcută în anii 1884 – 1904 de arhitectul francez Andre Lecomte du Nouy. Biserica, situată în spatele Casei Dosoftei, a fost refăcută după planul inițial. Importanța acestui lăcaș de cult este dată de faptul că aici au fost unși aproape toți domnii Moldovei de la Despot Vodă la Grigore Alexandru Ghica. De aici vine și numele bisericii, spre a se deosebi de alte lăcașe cu hramul Sfântului Nicolae. Biserica a îndeplinit chiar și rolul de catedrală mitropolitană în a doua jumătate a secolului al XVII-lea.
Pe lângă aceasăt biserică a funcționat tiparnița mitropolitului Dosoftei, cărturar cu o deosebită contribuție la viața culturală a Iașului și a Moldovei în secolul al XVII-lea. Aici au apărut numeroase cărți în limba română, de o reală valoare culturală și istorică. Veacul următor, în a treia domnie a lui Constantin Mavrocordat (1748 – 1749), mitropolitul Nechifor deschidea o școală elementară românească, unde puteau învăța copiii orășenilor. Bineînțeles, școlile aveau caracter religios. Această școală a funcționat până la jumătatea veacului al XIX-lea. Se știe că la 1814, aici se predau scrisul, cititul, aritmetica, elemente de teologie și muzica bisericească.
Biserica „Sf. Nicolae Domnesc” din Iași face parte din grupul bisericilor orășenești construite de Ștefan cel Mare, caracterizate prin mărirea pronaosului prin lărgirea acestuia. Biserica avea plan treflat, cu abside semicirculare și cu pronaos supralărgit. Deasupra naosului se afla o turlă octogonală cu acoperiș țuguiat, așezată pe o bază octogonală. Zidul era susținut de contraforturi înalte în dreptul proscomidiarului și al veșmântarului. Pe absidele laterale se aflau arcade oarbe. Fațada bisericii ștefaniene era înconjurată deasupra ferestrelor de două rânduri de ocnițe, cele de jos fiind mai mari, iar cele de sus mai mici și mai numeroase.