Mănăstirea Cetățuia
Ctitorită în secolul al XVII-lea de către voievodul Gheorghe Duca, Mănăstirea Cetățuia se află pe dealul cu același nume din sudul Iașului, de unde se poate observa o superbă panoramă asupra orașului. Mănăstirea poate fi recunoscută după turnul înalt care o străjuiește și prin zidul înalt de piatră. Rolul mînăîstirii a fost, de la început, acela de a oferi domnului și boierilor din sfatul domnesc refugiu fortificat din calea invadatorilor. Mănăstirea a avut și un important rol cultural, găzduind o tiparniță cu litere grecești adusă de la Veneția. Secolul al XIX-lea a găsit mănăstirea în ruină, aceasta pierzându-și rolul de refugiu pentru persoanele importante ale epocii.
Biserica Mănăstirii Cetățuia poartă hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Ea este amplasată în mijlocul ansamblului mănăstiresc. Construcția este realizată în plan triconc, cu absidele semicirculare în interior și poligonale la exterior. Edificiul este înconjurat de un brâu torsadă format din două rânduri de ocnițe inegale ca dimensiune. O influență majoră asupra construcției a avut-o stilul gotic, observabil prin prezența ferestrelor în ogivă și a contraforților de la exterior. Boltirea bisericii se face cu două turle octogonale ce încalecă pronaosul și naosul. Prima este construită pe o bază pătrată și a doua pe o bază stelată.
În pronaosul bisericii, se odihnesc Gheorghe Duca și fiica sa, Maria. Mai există două cripte. Una dintre ele fusese pregătită pentru Doamna Anastasia, soția voievodului, însă a rămas goală. Cealaltă criptă îi adăpostește pe fratele dommnului, Saul, și pe fiul său, Ioniță. Necropola domnească este înconjurată de un set de ziduri de incintă, înalte de șapte metri și groase de 1,4 m. Fiecare colț este prevăzut cu o turelă de flancare, dintre care au supraviețuit numai două. Mijlocul laturii de nord este întrerupt de un impunător bastion de apărare. În partea de sud se află turnul clopotniță, cu rol de intrare în mănăstire. El nu are metereze, ci doar găuri rotunde de ochire, pentru tragerea cu pușca. Aici se găsesc stema moldovei și pisania în slavonă, ce datează mănăstirea la 10 iulie 1670.